Sri Lanka. O privire rapidă pe Wikipedia, pentru că numele sună cunoscut, dar detaliile lipsesc. Este o țară insulară asiatică, situată în sudul Asiei, în Oceanul Indian cu capitala în Colombo. Țara are o populație de aproximativ 21 de milioane de locuitori. 44 dintre sri lankezi au ajuns tocmai la Botoșani, la 10.000 de kilometri distanță de casă aduși, într-un paradox dulce-amărui, de un italian. Iar de aici, începe farmecul acestui articol.
L-am întâlnit pe Gino Tortomasi într-o frumoasă zi de primăvară, în dimineața lui 22 martie 2019, când a ajuns la serviciu. Este directorul general al firmei GT Company, o fabrică de confecții care (încă) mai produce la capacitate apropiată de maximum. În primă fază nu a fost interesat de o eventuală apariție în presă, pentru că astfel de ieșiri publice întotdeauna atrag comentarii, de cele mai multe ori nu tocmai pozitive.
A acceptat totuși o discuție având în vedere că subiectul acestui articol este chiar și pentru el însuși o provocare.
(5).JPG)
Gino Tortomasi a ajuns în România în urmă cu 25 de ani și s-a îndrăgostit de țara noastră, poate și forțat de împrejurări, având în vedere scopul inițial și anume acela de a-și dezvolta businessul. A rămas deși de la an la an nu puține au fost zilele în care aproape că era decis să-și mute afacerile în altă țară. Ultimii ani mai ales, i-au pus la încercare răbdarea și mintea deopotrivă în căutarea de noi și noi soluții pentru menținerea fabricii și implicit a producției care merge exclusiv la export.
Dacă în urmă cu mai bine de două decenii România era extrem de generoasă la capitolul forță de muncă, Gino Tortomasi „adoptat” de țara noastră, a ajuns să apeleze la muncitori străini, aduși de la mii de kilometri depărtare. Despre deficitul actual de forță de muncă din țara noastră, are multe de spus. Astăzi însă, ne vom concentra pe cei 44 de sri lankezi, femei și bărbați.
Acestora, de la 1 mai 2019 li se vor alătura alți 15. Deci, 60 în total.
Gino Tortomasi ne explică procedura prin care acești stranieri ajung să muncească în România, prin intermediul unor firme de recrutare din Sri Lanka și București.
„Procedurile durează cam 6 luni. Am început în iunie anul trecut și i-am adus în 5 februarie. 60 de persoane îmi ajung. Trebuie să oferi și parte logistică, nu doar să îi aduci aici. Trebuie să le asiguri cazare, trei mese pe zi, prin catering. Mâncarea se poate da sub mai multe forme aici: ori aici, ori le aduci bucătar din țara lor. Trebuie să ai bucătărie și permise de mai multe feluri. Dacă nu, cu firma de catering, ei spun ce voi ei să mănânce, nu mâncare din ce facem noi aici în România, ci care le place lor: orez, rețete cu curry”,
Gino Tortomasi, director general GT Company.
.JPG)
Cazarea muncitorilor străini a fost o altă provocare pentru omul de afaceri italian, care l-a costat în jur de 200.000 de euro. A cumpărat o clădire în apropierea fabricii, a intervenit pe parte de recompartimentare pentru a asigura toate condițiile necesare unui trai civilizat, de la dormitoare la dușuri sau bucătărie.
Privește totul ca pe o investiție și face calcule continuu. Deși a cheltuit 200.000 de euro a câștigat 120 de mâini și alte cheltuieli în minus pe partea de transport. Pentru că la GT Company sunt și în jur de 110 navetiști, oameni aduși din mai multe locuri ale județului, cel mai îndepărtat fiind orașul Săveni. Lunar, pentru navetiști compania cheltuiește în jur de 3.500 de euro. Doar pentru transport, fără costurile pentru munca depusă.
„Ca să recuperezi 200.000 de euro nu e așa de ușor. Este un calcul pentru firma noastră, la care nu se ține cont de timpul în care se pot recupera banii. Este o alegere pe care trebuie să o faci. Dacă nu aduci muncitori străini, firma în ce condiții și ce șanse avea să poată continua activitatea? Și ce șanse ai să progresezi? Este o alegere, nu e vorba despre calcul economic”,
Gino Tortomasi, director general GT Company.
(1).JPG)
O alegere forțată, am putea spune. Pentru că la acest moment, România, țara în care și-a „sădit” afacerea nu-i mai oferă necesitatea vitală: forța de muncă. Iar statul român modifică legislația de profil de la un anotimp la altul. Astfel se poate explica și străfulgerarea de-o clipă de a pleca. Cu tot cu fabrică.
„Eu deja sunt în Tunisia, unde am deja o secție deschisă. Înainte de asta, decizia era de a pleca de aici, să merg în Tunisia complet. Înainte să iau decizia asta, cu muncitorii străini, am făcut un calcul economic, ce îți convine: aducem străini sau mai bine ne mutăm acolo unde avem șansa să continuăm încă 20 de ani?”,
Gino Tortomasi, director general GT Company.
(2).JPG)
A ales să riște în România, cu forță de muncă pestriță, româno - sri lankeză.
Am intrat în fabrică, o imensă hală de 7.000 de metri pătrați îmbrăcată în schele uriașe de care atârnau zeci de mii de articole vestimentare. Jos, sub pătura de produse, furnicarul de oameni, zumzet de mașini și coloratura materialelor sau a ațelor înșiruite pe margine.
Pete albastre în coloana de mașini de cusut sau în alte zone specifice fabricii de confecții. Erau uniformele pe care le-au primit stranierii ajunși la Botoșani pentru a munci. Primul întâlnit, un tânăr care se afla la o mașină de cusut și-a ridicat pentru o clipă privirea și a salutat zâmbind.
În piept avea un ecuson pe care era trecut numele „Eugen”. Nu este numele lui din acte, ci unul pe care l-a primit cadou în țara care l-a adoptat pentru următorii doi ani de zile. Numele muncitorilor din Sri Lanka sunt lungi și greu de pronunțat. Ca atare, fiecare a primit la sosire, pe lângă contractul de muncă, un pat sau uniforma de serviciu și un ecuson cu numele românesc.
Astfel, sri lankezii au devenit: Mihai, Răzvan, Vica, Rodica, Maria etc.
S-au amestecat cu românii, cu botoșănenii și pot fi identificați mai facil. Se pot lega chiar prietenii, pentru că angajamentele de muncă sunt valabile pentru doi ani de zile, cu posibilitate de prelungire pentru încă trei. Deci, în total cinci ani de stat și muncit în Botoșani. La capătul celor doi ani munciți au dreptul la un concediu în țara natală.
(6).JPG)
Salariile ajung undeva la 2.000 de lei pe lună, bani ce pot fi economisiți ușor, având în vedere cazarea și mesele deja asigurate. În țara lor munceau pentru 80 de dolari pe lună și astfel aici, în Botoșani, cei 2.000 de lei refuzați de localnici, pentru ei sunt „mană cerească”, cum ar spune o vorbă din popor.
GT Company este a doua firmă de la Botoșani care apelează la străini pentru a munci, după Tehnic Asist care a importat vietnamezi.
Urmărește-ne și pe Google News
DESCARCĂ APLICAȚIA BOTOȘĂNEANUL PENTRU MOBIL:
