Botoşanii de altădată
În martie 1990 a aplanat conflictul de la Târgu Mureş, botoşăneanul lăudat de Vasile Milea care i-a refuzat pe ruşi şi l-a înfruntat de Iliescu

Erou sau ”personaj coleric”? Militar de carieră sau un simplu supus? Curajos sau dornic de afirmare? Poate că nici un alt general al Armatei Române nu a fost atât de controversat ca acest botoșănean care, dincolo de gradele militare, s-a bucurat și de distincții civile precum titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Botoșani.

Despre el spunea, în 1968, generalul-maior Vasile Milea: „Este un om cu mare capacitate organizatorică. Exercită actul de comandă cu competență şi flexibilitate”.

 

Prea puţin se ştie că botoşăneanul general a fost cel care, în martie 1990, prin măsurile adoptate la Târgu Mureş, în timpul evenimentelor etnice, a contribuit la „aplanarea conflictelor comunitare şi la prevenirea extinderii şi agravării lor, descurajând orice provocare la instabilitate şi orice ameninţare la adresa integrităţii teritoriale a statului naţional unitar român”.

 

 

Plecat dintr-un sat botoşănean

 

Paul Romano Cheler s-a născut pe 28 noiembrie 1928, în satul Ripiceni, județul Botoșani. S-a stins din viață pe 14 octombrie 2005, la vârsta de 77 de ani, lăsând în urmă multe legende.

 

Era fiul unui veteran care a luptat în războiul pentru întregirea neamului românesc. A urmat școala primară în satul natal, iar gimnaziul la Botoşani (1944) şi liceul la Târgovişte (1947).

 

 

Școala în URSS, cariera în România

 

După ce, mai întâi, a lucrat ca mecanic de locomotivă la C.F.R., s-a înscris la Şcoala Militară Ofiţeri de Artilerie, pe care a absolvit-o în anul 1949 cu gradul de sublocotenent, de atunci evoluând permanent în ierarhia militară: locotenent (1949), locotenent-major (1952), căpitan (1953), maior (1954), locotenent-colonel (1956), colonel (1962), general-maior (1967), general-locotenent (1977), general-colonel (7 februarie 1990), general de armată (25 octombrie 1994).După ce a trecut prin cursurile Școlii de Ofițeri de Artilerie, a ajuns în URSS, la Şcoala Superioară de Tancuri şi Autotunuri (1950-1951), apoi la Cursul de perfecționare de comandanți de regimente (1955) și la Academia Militară, tot  în URSS (1957-1959), unde a terminat ca șef de promoție.

 

În anul 1981 devine doctor în Științe militare.

 

 

 

Blocat în cazarmă, refuză avionul rușilor cu destinația Moscova

 

Unul dintre momentele cele mai controversate, pe de o parte, dar și notorii, pe de altă parte, se petrecea în august 1968. Atunci când a avut loc invazia trupelor sovietice în Cehoslovacia, trei ofițeri români, sub comanda generalului maior Paul Cheler, se aflau în această țară de la 20 august 1968, fiind invitați de Ministerul Apărării din R. S. Cehoslovacia să asiste la aplicația tactică a Diviziei 13 tancuri din Mlado.

 

În primele ore ale zilei de 21 august 1968, după începerea invaziei, ofițerii români au fost blocați de militarii sovietici în cazarma unității respective. Motivul? Pentru a nu intra în legătură cu Ambasada României din Praga.

 

În schimb, li s-a oferit posibilitatea să meargă la Moscova cu un avion militar. Paul Cheler a respins categoric această variantă.

 

Ulterior, beneficiind de sprijinul direct al organelor militare cehoslovace, în ziua de 22 august 1968, delegația de ofițeri români a reușit să ajungă la Ambasada României din Praga și, ulterior, să se întoarcă în țară la 30 august 1968.

 

 

Trecut în rezervă de Nicolae Ceaușescu, reactivat de Iliescu

 

În 1984, cu prilejul pregătirilor pentru defilarea trupelor de la 23 august, Ziua Națională a României, ca urmare a unor dispute profesionale cu ministrul Apărării Naționale, cărora li s-a dat şi o interpretare politică, a fost trecut în rezervă, prin Decretul nr. 30, din 28 februarie 1985.

 

După decembrie 1989, a fost rechemat în cadrele active ale armatei printr-un decret din 28 decembrie 1989 semnat de către președintele Consiliului Frontului Salvării Naționale, Ion Iliescu.

 

 

”Război” cu Iliescu

 

Se impune în spațiul public printr-o atitudine ultraconservatoare, criticând reforma forțelor armate române conform criteriilor NATO, precum și ideea reconcilierii româno-maghiare. Atitudinea sa a devenit deranjantă pentru guvernul roman, care depunea eforturi în vederea aderării României la blocul militar NATO.

 

Pe 20 septembrie 1995, președintele Ion Iliescu semnează decretul prin care generalul Paul Cheler, comandant al Armatei a IV-a "Transilvania", este trecut direct în retragere începând cu data de 5 octombrie 1995. Generalul Cheler află de acest decret din ziare. Patru zile mai târziu pune la cale o conferință de presă, în cadrul căreia anunță că este în continuare comandant al Armatei a IV-a până ce ministrul Apărării Naționale se va deplasa personal la Cluj-Napoca pentru a-l înlocui din funcție.

 

Nu i se îndeplinește dorința. În schimb, Cheler boicotează ceremonia organizată de către președintele Iliescu de la Palatul Cotroceni pentru cei 50 de generali care au fost trecuți în rezerva sau în retragere.

 

 

Cetățean de Onoare la Botoșani

 

Până în ianuarie 1990 s-a aflat la comanda Diviziei 57 Tancuri, iar în perioada 1 - 7 februarie 1990 Paul Cheler a îndeplinit funcția de comandant al Armatei a II-a. Pe 7 februarie 1990 devine comandantul Armatei a 4-a "Transilvania", cu sediul la Cluj, funcție pe care a îndeplinit-o până în 1995.

 

În octombrie 1994 este înaintat în gradul de general de armată. Peste puțin timp - 11 noiembrie 1994 -  a primit titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Botoșani, cu mențiunea: ”General de armată -comandant al Armatei a-II-a(1990) și al Armatei a-IV-a Transilvania (1990-1995) H.C.L.nr.66/11.11.1994”.

 

Generalul Paul Cheler a încetat din viață la data de 14 octombrie 2005. Avea 77 de ani.

 

 

De la ”coleric dur” la militar adevărat

 

A lăsat în urmă numeroase controverse, dar și povești care în timp au devenit legende. Însă este cert că Paul Cheler a fost mereu apreciat pentru atitudinea în fața activiștilor de partid, fiind unul dintre cei care se opuneau ordinelor care nu îi conveneau.

 

Istoricul Sergiu Balanovici, la rândul său cu o carieră militară în spate, admite că avem în față un ”personaj contemporan”, fapt care atrage după sine și o liotă de prieteni și detractori, ”de aceea este și firesc să se nască tot felul de controverse”.

 

Nu l-a cunoscut personal, însă poveștile despre Paul Cheler le-a auzit Sergiu Balanovici de la tatăl său.

 

”Eu eram tânăr locotenent când încă mai activa Paul Cheler, dar era între altele prieten cu tatăl meu. Paul Cheler mai venea prin Botoșani, coordona Armata prin acest nord al Moldovei. Și am înțeles că era un om acătării. Terminasem liceul militar și tata i-a cerut părerea, unde să mă îndrept, iar el a răspuns: Infanterie, dacă vrea să ajungă general! Din câte mi-am dat eu seama, era un om dintr-o bucată. Ca orice personaj, e posibil să fi apărut și controverse”,

Sergiu Balanovici, istoric Muzeul Județean Botoșani

 

Controverse care, mai spune istoricul militar Sergiu Balanovici, sunt firești atunci când vine vorba despre o meserie care are drept specific, înainte de toate disciplina.

 

”Factorul fundamental capacității de luptă a unei armate este disciplina. Era și o butadă, se spunea deseori: Nu știu care este rețeta succesului, dar rețeta eșecului o știu sigur: să încerci să mulțumești pe toată lumea. Se spunea despre Paul Cheler, cel mai adesea, că era un om vertical”,

Sergiu Balanovici, istoric Muzeul Județean Botoșani

 

Controversele nu fac, de altfel, decât să îi accentueze personalitatea de lider, dar și capacitatea extraordinară de adaptare la orice situații. Mărturiile celor care l-au cunoscut întăresc tocmai această atitudine pe care o manifesta  mai ales în fața comuniștilor.

 

Dumitru Neaga își amintește de numele lui Paul Cheler: ”Am avut colegi subordonați domnului general Paul Cheler, un maistru și un ofițer... ambii aveau doar cuvinte elogioase la adresa acestuia, categoric spuneau despre el că era "al dracului" dar o spuneau cu mândrie...”.

 

Dacă unii spun că Paul Cheler le-a făcut pe plac comuniștilor și chiar lui Ceaușescu, Gheorghe Bocan îl vede drept ”unul dintre puținii generali care nu s-a ploconit în fața politicienilor”.

 

”În 1972 am fost de față când l-a refuzat pe un prim-secretar de partid de județ care cerea militari pentru deszăpezirea unui triaj CFR (zăpada avea 5 cm). I-a spus că pentru fiecare civil care va participa armata va trimite câte 5 militari”,

mărturisește Ion Dumitru

 

Nici sătenii din Ripiceni nu l-au uitat.

 

”A fost un om deosebit, eram licean când a venit la Ștefănești și Ripiceni cu zahăr pentru concetățenii săi”, își amintește Florica Melinte. În timp ce Elena Volcinschi vine cu alte mărturii: ”Părinții lui au fost nașii de cununie ai părinților mei. Cam jumătate din comuna Ripiceni îi avea nași, erau oameni foarte deosebiți”.

 

O altă față a generalului susține că a surprins Angheru Sabin, care spune că Paul Cheler era ”unul dintre cei care hotărau destinele oamenilor lui fără să îi întrebe”:

”Era un comandant de tip monarh absolut, care voia să dețină controlul total și avea impresia că el nu greșește niciodată. De aceea mulți subordonați de-ai lui au avut de suferit din cauza deciziilor sale uneori aberante. De exemplu, dacă după absolvire un ofițer din Vâlcea era repartizat într-o unitate din Ardeal, atât timp cât la comanda Armatei a 4-a era dl Cheler era practic imposibil să te transferi acasă”.

 

Dincolo de datele istorice, de fapte eroice sau de mărturii ale celor care l-au cunoscut, Paul Romano Cheler a fost un personaj al timpului său, indiferent că vorbim despre România lui Ceaușescu sau despre cea a lui Iliescu. Paul Cheler rămâne, dincolo de toate, generalul care, aproape sechestrat la Praga, a refuzat oferta rușilor de a fi transportat cu avionul la Moscova, pentru a-și pune la adăpost pielea.

 

DESCARCĂ APLICATIA BOTOSĂNEANUL PENTRU MOBIL:

download from google play download from apple store

Urmărește-ne și pe Google News

Un botoșănean uriaș, necunoscut la el acasă: Cetățean de onoare al orașului, academician, a realizat primul transplant de măduvă osoasă din România
Botoșaniul și-a căpătat renumele de ”oraș al geniilor”. De la Eminescu până la Iorga, de la știință la poezie, urbea moldavă a dat țării și lumii minți luminate și vizionare.
Botoșăneanul care l-a ”ales” pe Cuza domn apoi l-a urmat în exil, s-a preocupat și de recunoașterea celor doi fii nelegitimi ai fostului domnitor
Istoriografia românească îl prezintă pe acest ilustru botoșănean drept prieten și colaborator al lui Alexandru Ioan Cuza. Iar adevărul nu este nicidecum departe.
Povestea dramatică a unei pianiste de geniu: ”Dacă pașii te poartă vreodată spre cimitirul de la bariera Suliței, oprește-te și la locul de veci al Ruselei!”
Destinul tulburător al fetei care ar fi putut scrie istorie în muzica secolului al XIX-lea nu s-a scris până la capăt. A murit înainte de a împlini 26 de ani. La înmormântare, Scipione Bădescu scria despre stingerea “celei mai gingașe și mai strălucitoare flori din grădina societății botoșănene”.
Cum a ajuns tatăl lui Eminescu să fie ”închis” la mănăstire, după ce a botezat un viitor mire în biserica de la Ipotești
Destinul familiei Eminovici este unul deseori analizat, detalii de tot soiul apărând de-a lungul timpului, fie că vorbim despre surse credibile, științifice, ori dintre cele care fac mai degrabă obiectul senzaționalului.
Geniul exmatriculat din liceul botoșănean: Şi faţă de alţii şi faţă de mine însumi, nedreptatea mi-a fost totdeauna odioasă
Astăzi se împlinesc 151 de ani de la nașterea, la Botoșani, a celui mai mare istoric al românilor. 
În așteptarea unui moment istoric: Cum a mutat Iorga clopotnița Bisericii-simbol și documentul secret ascuns în zid acum mai bine de un secol - FOTO
Luna aceasta, orașul cunoscut de vreo jumătate de secol drept Târgul Doamnei - probabil cea mai frumoasă denumire pe care o poate primi o așezare - va consemna încă un moment istoric.
”Școala” de genii, locul din Botoșani care a dat țării minți luminate, de la academicieni la scriitori și pictori: Am devenit profesor, poate şi datorită acestei pregătiri iniţiale
Lumea academică este în doliu. Unul dintre cei mai mari lingviști ai țării - absolvent al unei școli botoșănene - a trecut la cele veșnice.
S-a stins un medic botoșănean - Trei generații, trei oameni de valoare, trei povești impresionante de viață - FOTO
O veste tristă ne-a reamintit povestea fascinantă a unei familii de botoșăneni. Un preot și doi medici, destine de excepție, care au scris istorie în teologie și în medicină.
Povestea unei spargeri cu autori neidentificați nici după 20 de ani și un obiect care leagă aproape misterios trei familii cu blazon
Un loc din nordul județului Botoșani are o poveste incredibilă, ce poate deveni oricând subiectul unui film documentar cu accente dramatice pe destinul unei familii care a dat țării politicieni de primă mână, scriitori de excepție, artiști și încă mulți oameni destoinici.
În căutarea bradului sădit de Iorga, martorul care s-a întors la Ipoteşti şi a murit în ziua comemorării lui Eminescu – GALERIE FOTO
A fost secretarul particular al lui Nicolae Iorga. Profesor la clasa palatină, unde învăța viitorul rege Mihai. A scris sute de studii și a semnat cărți ce s-au bucurat în timp de aprecierea multor oameni de seamă. Înainte de a muri a revenit la Ipotești, în căutarea bradului argintiu.
Cum îl sărbătoreau botoșănenii pe Enescu acum 90 de ani, o întâlnire emoționantă între un copil și un geniu al muzicii - FOTO               
După aproape un secol, Botoșanii nu mai au aproape nimic din gloria orașului de odinioară. Parfumul fostelor grădini ce concurau cu cele ale marilor capitale europene, casele modelate în linii arhitectonice care mai păstrează și astăzi, chiar în ruină fiind, parfumul de epocă, oamenii pentru care arta însemna mai mult decât colecții de fotografii lângă monumente suferinde... 
INTERVIU - Alexandru Hriscu și Botoșaniul de odinioară: Există o lipsă de patriotism local și o indiferență crasă la nivelul autorităților care ar trebui să se ocupe de patrimoniul orașului
”Această pagină tratează file din istoria vizuală și documentară a oraşului Botoşani din diferite surse documentare online sau offline. Pentru amintirea vremurilor trecute, tuturor botoșănenilor de pretutindeni”. Este descrierea uneia dintre cele mai urmărite și îndrăgite pagini din mediul virtual, Botoșaniul de odinioară.
Un oraș la limita supraviețuirii: Industria glorioasă transformată în ruine, abandonată sau fărâmițată în doar câțiva ani
Locul care în urmă cu jumătate de secol producea utilaje și echipamente căutate în întreaga lume se mai mândrește, în anul de grație 2021, doar cu titlul de oraș cu cel mai curat aer din România.
Mințile luminate care au făcut istorie: Primul doctor în medicină din Moldova, botoșăneanul care a luptat cu varicela și a învins holera
În urmă cu 100, chiar 200 de ani, Botoșanii aveau parte de oameni cultivați, străluciți, îndrăzneți. Oameni care au luptat cu molime dintre cele mai cumplite și le-au învins.
Kilometrul zero al culturii naționale, locul din Botoșani pe care comuniștii voiau să îl declare ”rezervație de arhitectură urbană” – GALERIE FOTO
Locul nașterii poetului Mihai Eminescu. Biserica în care a fost botezat Mihai Eminescu. Vechi străzi de promenadă, clădiri care poartă în ziduri neștiute povești de dragoste sau secretele niciodată aflate ale comercianților de tot soiul. Un ansamblu urban unic în Moldova, o bogăție ignorată și abandonată astăzi.
”Copilul etern” al teatrului românesc a jucat pe scena de la Botoșani: A fost o perioadă fericită din viața mea / Îmi plăceau oamenii care umpleau până la refuz sălile de spectacol GALERIE FOTO
I se spune actrița-veselie, actrița-poveste. Însă, mai presus de toate, este ”copilul etern” al teatrului românesc. În acest an împlinește 80 de ani de viață, un destin de excepție, o carieră dedicată artei, o călătorie de șase decenii care a cotit, o vreme, și către Botoșani.
Cum petrecea Paștile anticomunistul condamnat la moarte și executat de Securitate la Botoșani / De ce americanii nu au mai ajuns niciodată
Condamnat la moarte de comuniști, s-a predat singur la Securitate, pentru a-și proteja familia. Folosit ca agent dublu, i-a trădat pe comuniști și s-a alăturat iarăși Rezistenței din munți. Prins din nou, a fost condamnat fără proces și împușcat pe poligonul Penitenciarului Botoșani.
Fostul director de la Europa Liberă, mărturisiri despre ”Botoșanii copilăriei mele”: Ne lumina și ne sfințea doar poezia lui Eminescu – GALERIE FOTO
”Aici Mircea Carp, să auzim numai de bine!” Sunt cuvintele pe care părinții și bunicii noștri le-au ascultat ani la rând, cu urechea lipită de aparatul de radio, prin vocea celebră de la Vocea Americii sau Europa Liberă. Într-o vreme în care acest gest - ascultarea celor două posturi de radio - te putea duce în pușcăria comunistă...
Rana de pe obrazul Orașului Geniilor: Destinul dureros al casei care se prăbușește sub ochii noștri – GALERIE FOTO
În mijlocul orașului care a dat țării cel mai mare istoric și savant, o casă rezistă de mai bine de două secole, parcă anume spre a ne aminti că, acolo unde rădăcinile putrezesc, tulpina rămâne fără viață iar rodul se usucă și cade.  
”Pe cine invităm la video” - Mineriada și botoșănenii, secvența care a făcut carieră: Ne dăm foc la toate autobuzele, asta a fost înţelegerea - FOTO&VIDEO
Greva minerilor din Lupeni, care în urmă cu o săptămână s-au blocat în subteran, a declanșat un adevărat remember istoric, televiziunile naționale întrecându-se în a redifuza imaginile care au îngrozit lumea la mijlocul anului 1990.
Acel care scrii despre Generalul Paul Keller ca l-ai cunoscut, cum te numesti ?!
29 martie 2022, 21:53
Adevărul despre trecerea în rezervă a generalului Cheler de către Ceaușescu: Generalul pregătise parada militară de la 23 august 1984, se aniversau 40 de ani. Dacă lui Ceaușescu îi plăcea parada, comandantul paradei primea un bolovan de general. La repetiția generală, cu câteva zile înainte de 23 august, când totul mergea pefect, cum dorise generalul Cheler, i-au cautat nod în papură, l-au obligat să pună motorizatele imediat după pedestrași. Nu se poate, i-a replicat Cheler, viteza de deplasare a motorizatelor este mult mai mare decât a pedestrașilor, ar însemna să trecem peste ei. A bătut cu pumnul în masă la insistențele celui de la partid. A fost înlocuit cu un alt general, un oltean, care n-a modificat nimic din regia paradei militare, totul a ieșit perfect și a fost înaintat în grad pe munca lui Cheler. Pe oltean în regăsim în teatrul revoluției din 89, el a ordonat să se tragă în oamani la Hotelul intercontinental, la comanda lui Ceaușescu. Generalul nascut la Ripiceni era foarte popular în rândul militarilor, venea des în tabără, asigura cele mai bune condiții pentru militarii în termen, avea autoritatea conferită de grad și funcție. Un om rar acest general.
17 octombrie 2021, 09:38
Sondaj
Credeți că trebuie limitată la 30 km/h viteza pe șoseaua de la Lebăda?
Da
Nu
Nu știu / nu mă interesează
Declaraţia zilei
De Sfântul Nicolae copiii vor primi un pachețel simbolic cu dulciuri din partea mea. Le-am cumpărat biscuiți, bombonele, ciocolățică și o napolitană. De Crăciun vor primi un dar din partea Primăriei. Așa că, nu vom mai strâ ...
Curs valutar
acum 2 zile
EUR
Euro
4.9297 lei
USD
Dolarul SUA
4.6851 lei
CHF
Francul elveţian
5.0142 lei
GBP
Lira sterlină
5.7419 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.4938 lei
XAU
Gramul de aur
271.1673 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2417 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.2044 lei
AUD
Dolarul Australian
3.1935 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.4860 lei
CZK
Coroana Cehească
0.2023 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6629 lei
Vremea
astăzi
Botosani
-0.1 o C
Dorohoi
-0.3 o C
Bucecea
0.8 o C
Darabani
-1.0 o C
Saveni
-0.1 o C
Ştefăneşti
3.0 o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2022 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.