Botoşanii de altădată
Cum a ajuns tatăl lui Eminescu să fie ”închis” la mănăstire, după ce a botezat un viitor mire în biserica de la Ipotești

Destinul familiei Eminovici este unul deseori analizat, detalii de tot soiul apărând de-a lungul timpului, fie că vorbim despre surse credibile, științifice, ori dintre cele care fac mai degrabă obiectul senzaționalului.

Se știe că familia Eminovici – părinții Raluca și Gheorghe – au avut 11 copii, însă unii dintre aceștia s-au prăpădit la vârste fragede. Alții nu ajung să treacă de 40 ani.

 

Șerban moare la 33 de ani, la Berlin, Nicu se împușcă la Ipotești, pe când avea 41 de ani, Iorgu - sublocotenent de infanterie - cade de pe cal, se retrage la Ipotești și moare de tuberculoză, la 29 de ani, Ruxandra trăiește doar câteva zile, Ilie moare de tifos pe când avea 17 ani, Maria moare la șapte ani și jumătate, Mihai moare la 39 de ani, Aglaia are parte de 48 de ani de viață, Harieta a ologit la vârsta de 5 ani, moare la 35 de ani, la patru luni după Mihai, iar Vasile trăiește doar 4 ani.

 

Cel care a avut o viață lungă, mai multe căsnicii și, deci, numeroși urmași, a fost Căpitanul Matei Eminescu (1856 - 1929). Născut la Ipotești, era cel de-al zecelea copil al căminarului Gheorghe Eminovici. A studiat la Praga, devenind ofițer. Trăiește 73 de ani.

 


(Matei Eminescu)

 

Este cel care, mai târziu, a scris despre genialul său frate, începând chiar din anul 1889, anul morții poetului. Mai târziu, în 1901, de pildă, publică în ”Foaia populară” articolul ”Noua biografie a lui Eminescu”. Multe întâmplări ies la iveală, nu doar despre viața poetului Mihai Eminescu, ci și despre ceilalți membri ai familiei, în special despre căminarul Gheorghe Eminovici.

 

Cel care l-a convins pe Matei Eminescu să vorbească despre familia sa a fost Corneliu Botez, astfel născându-se volumul omagial ”Memorii asupra familiei Eminescu”, care cuprinde o serie de scrisori. Volumul a fost publicat cu prilejul a 20 de ani de la moartea poetului (1909).

 

 

”S-a pus Mihai pe un râs de nu-l mai puteau opri”

 

Din viaţa lui Gheorghe Eminovici, Matei dezvăluie două întâmplări. ”Una de care râdea Mihai cu mare poftă și alta cam drastică”, adaugă fratele poetului.

 

Prima are loc pe când Gheorghe Eminovici era la Balș, care îi mijlocește ”boieria de sulger” (sulgerul se ocupa de aprovizionarea și distribuirea rațiilor de carne). Peste o vreme, însuși Eminovici intervine la Mihai Vodă Sturza care, în 1941, îi conferă rangul de căminar.

 

Obiceiul, povestește Matei Eminescu, era ca ”după boierie, cel boierit să ceară audiență la domn și să-i mulțumească. Așa a făcut și tata”.

 


(Gheorghe Eminovici)

 

La Domnul Moldovei, discuția a decurs astfel:

 

-Ei, ce-i?
-Să trăiești, Măria Ta, am venit să mulțumesc pentru boierie.
-Prin ce cârciumi te-oi tăvăli de-acu înainte?

 

”Și atât a fost audiența. Și tata nu era bețiv, nici nu putea să bea mult, căci se îmbolnăvea, cum am fost toți, afară de Mihai. Se vede că au fost unii care după ce i-a boierit se tăvăleau prin cârciumi și necinsteau boieria și vorbele lui Mihai Sturza erau un fel de morală. Când ne-a istorisit s-a pus Mihai pe un râs de nu-l mai puteau opri”.

 

 

Închis la mănăstire

 

Cea de a doua întâmplare, care îl are în centrul său tot pe Gheorghe Eminovici, a avut urmări serioase pentru capul familiei.

 

Gheorghe Eminovici ajunge să pețească fata unui grec românizat, Costache Caraieni, pentru un anume Ioan Frank, a cărui mamă era fata doctorului Hollztreger, doctorul de casă al boierului Balș.

 

”Mergând deci tata în pețit la Caraieni, acesta i-a răspuns că-i dă fata lui Frank, îi dă și bani să deschidă farmacie, dar cu condiția ca să treacă de la catolicism la ortodoxism. Deci trebuia Frank să se boteze a doua oară și naș prin forța lucrului tata”.

 

Gheorghe Eminovici s-a pus pe treabă, decis să ducă la îndeplinire misiunea. Trece, însă, peste protoierie și merge direct la vlădică. Aici află că, pentru a i se aproba botezul, căminarul ar trebui să plătească 100 de galbeni.

 

”Ferm cum era tata, i-a răspuns cu indignare că nu îi să nici un ban și pe Frank tot are să-l boteze”, mărturisește Matei.

 

Eminovici îl urcă pe Frank în trăsură și îl duce la Ipotești. Cheamă preotul – pe Popa Vasile - și îl botează pe Frank. Astfel, cu mirele proaspăt ortodox, merge la Caraieni și face nunta.

 

Cum a fost posibil să rezolve căminarul așa repede și eficient toată treaba?

 

”Biserica din Ipotești era proprietatea mamei”, spune mai departe Matei. ”O cumpărase mama cu 250 de galbeni de la un anume Murguleț”.

 

Însă nu s-a gândit o clipă că din urmă avea să vină crunta răzbunare. Supărat că nu a căpătat cei 100 de galbeni pe care îi ceruse,  vlădica ”merge cu jalbă la domnie, ridică pe Popa Vasile în fiare și-l duce la protoierie”.

 

Și nu s-a terminat aici. Titlul boieresc îl scapă de închisoare pe căminar, însă nu și de pedeapsă.

 

Prin decret domnesc, Gheorghe Eminovici este de asemenea luat de acasă și dus – pentru trei luni – la mănăstirea de la Vorona, drept pedeapsă.

 


(Mănăstirea Vorona)
 

 

”L-a ridicat și l-a dus și numai prin intervenția ambasadei rusești s-a revocat decretul, după ce a stat vreo șase săptămâni acolo”.

 

Gestul căminarului avea să fie, însă, unul al prieteniei pe vecie, pentru că ”recunoscător a fost Frank până la moarte”, iar ”tata n-a avut un prieten mai bun ca pe Frank”. 

 

 

”Exterior şi caractere”

 

Foarte interesante sunt și scurtele caracterizări pe care Matei le face fraților săi, la capitolul ”Exterior şi caractere”.

 

Astfel:

 

”Şerban. – Oacheş ca un ţigan, constituţie debilă, statură mai sus de mijlocie – vindicativ.

Nicu. – Şaten, ochi căprii, maladiv, bun la suflet – statură mai jos de mijlocie.

Iorgu. – ’Nalt, păr, mustaţă negre, ochi căprii, pielea albă, sombru; când rîdea, se schimba vremea.

Ilie. – Blond, ’nalt, vesel, ochi albaştri, mare talent la desemn.

Aglaia. – Şatenă, înaltă; ochi căprii.

Harieta. – Şatenă roşcată, ochi căprii; înaltă.

Bine cu mama semăna Iorgu şi ceva Mihaiu. Cu tata, numai Ilie.

Ceilalţi, un fel de amestecătură şi dela tata şi dela mama”.

 

Urmărește-ne și pe Google News

loading...
EMINESCU la 133 de ani de la moarte: Mai este Eminescu botoșănean? / Cum a evoluat literatura română? / Îl dăm afară din Cetate sau îi cinstim memoria?
Gellu Dorian: Complexul Eminescu

 

Un botoșănean uriaș, necunoscut la el acasă: Cetățean de onoare al orașului, academician, a realizat primul transplant de măduvă osoasă din România
Botoșaniul și-a căpătat renumele de ”oraș al geniilor”. De la Eminescu până la Iorga, de la știință la poezie, urbea moldavă a dat țării și lumii minți luminate și vizionare.
Botoșăneanul care l-a ”ales” pe Cuza domn apoi l-a urmat în exil, s-a preocupat și de recunoașterea celor doi fii nelegitimi ai fostului domnitor
Istoriografia românească îl prezintă pe acest ilustru botoșănean drept prieten și colaborator al lui Alexandru Ioan Cuza. Iar adevărul nu este nicidecum departe.
Povestea dramatică a unei pianiste de geniu: ”Dacă pașii te poartă vreodată spre cimitirul de la bariera Suliței, oprește-te și la locul de veci al Ruselei!”
Destinul tulburător al fetei care ar fi putut scrie istorie în muzica secolului al XIX-lea nu s-a scris până la capăt. A murit înainte de a împlini 26 de ani. La înmormântare, Scipione Bădescu scria despre stingerea “celei mai gingașe și mai strălucitoare flori din grădina societății botoșănene”.
Geniul exmatriculat din liceul botoșănean: Şi faţă de alţii şi faţă de mine însumi, nedreptatea mi-a fost totdeauna odioasă
Astăzi se împlinesc 151 de ani de la nașterea, la Botoșani, a celui mai mare istoric al românilor. 
În așteptarea unui moment istoric: Cum a mutat Iorga clopotnița Bisericii-simbol și documentul secret ascuns în zid acum mai bine de un secol - FOTO
Luna aceasta, orașul cunoscut de vreo jumătate de secol drept Târgul Doamnei - probabil cea mai frumoasă denumire pe care o poate primi o așezare - va consemna încă un moment istoric.
”Școala” de genii, locul din Botoșani care a dat țării minți luminate, de la academicieni la scriitori și pictori: Am devenit profesor, poate şi datorită acestei pregătiri iniţiale
Lumea academică este în doliu. Unul dintre cei mai mari lingviști ai țării - absolvent al unei școli botoșănene - a trecut la cele veșnice.
S-a stins un medic botoșănean - Trei generații, trei oameni de valoare, trei povești impresionante de viață - FOTO
O veste tristă ne-a reamintit povestea fascinantă a unei familii de botoșăneni. Un preot și doi medici, destine de excepție, care au scris istorie în teologie și în medicină.
Povestea unei spargeri cu autori neidentificați nici după 20 de ani și un obiect care leagă aproape misterios trei familii cu blazon
Un loc din nordul județului Botoșani are o poveste incredibilă, ce poate deveni oricând subiectul unui film documentar cu accente dramatice pe destinul unei familii care a dat țării politicieni de primă mână, scriitori de excepție, artiști și încă mulți oameni destoinici.
În căutarea bradului sădit de Iorga, martorul care s-a întors la Ipoteşti şi a murit în ziua comemorării lui Eminescu – GALERIE FOTO
A fost secretarul particular al lui Nicolae Iorga. Profesor la clasa palatină, unde învăța viitorul rege Mihai. A scris sute de studii și a semnat cărți ce s-au bucurat în timp de aprecierea multor oameni de seamă. Înainte de a muri a revenit la Ipotești, în căutarea bradului argintiu.
Cum îl sărbătoreau botoșănenii pe Enescu acum 90 de ani, o întâlnire emoționantă între un copil și un geniu al muzicii - FOTO               
După aproape un secol, Botoșanii nu mai au aproape nimic din gloria orașului de odinioară. Parfumul fostelor grădini ce concurau cu cele ale marilor capitale europene, casele modelate în linii arhitectonice care mai păstrează și astăzi, chiar în ruină fiind, parfumul de epocă, oamenii pentru care arta însemna mai mult decât colecții de fotografii lângă monumente suferinde... 
INTERVIU - Alexandru Hriscu și Botoșaniul de odinioară: Există o lipsă de patriotism local și o indiferență crasă la nivelul autorităților care ar trebui să se ocupe de patrimoniul orașului
”Această pagină tratează file din istoria vizuală și documentară a oraşului Botoşani din diferite surse documentare online sau offline. Pentru amintirea vremurilor trecute, tuturor botoșănenilor de pretutindeni”. Este descrierea uneia dintre cele mai urmărite și îndrăgite pagini din mediul virtual, Botoșaniul de odinioară.
În martie 1990 a aplanat conflictul de la Târgu Mureş, botoşăneanul lăudat de Vasile Milea care i-a refuzat pe ruşi şi l-a înfruntat de Iliescu
Erou sau ”personaj coleric”? Militar de carieră sau un simplu supus? Curajos sau dornic de afirmare? Poate că nici un alt general al Armatei Române nu a fost atât de controversat ca acest botoșănean care, dincolo de gradele militare, s-a bucurat și de distincții civile precum titlul de Cetățean de Onoare al municipiului Botoșani.
Un oraș la limita supraviețuirii: Industria glorioasă transformată în ruine, abandonată sau fărâmițată în doar câțiva ani
Locul care în urmă cu jumătate de secol producea utilaje și echipamente căutate în întreaga lume se mai mândrește, în anul de grație 2021, doar cu titlul de oraș cu cel mai curat aer din România.
Mințile luminate care au făcut istorie: Primul doctor în medicină din Moldova, botoșăneanul care a luptat cu varicela și a învins holera
În urmă cu 100, chiar 200 de ani, Botoșanii aveau parte de oameni cultivați, străluciți, îndrăzneți. Oameni care au luptat cu molime dintre cele mai cumplite și le-au învins.
Kilometrul zero al culturii naționale, locul din Botoșani pe care comuniștii voiau să îl declare ”rezervație de arhitectură urbană” – GALERIE FOTO
Locul nașterii poetului Mihai Eminescu. Biserica în care a fost botezat Mihai Eminescu. Vechi străzi de promenadă, clădiri care poartă în ziduri neștiute povești de dragoste sau secretele niciodată aflate ale comercianților de tot soiul. Un ansamblu urban unic în Moldova, o bogăție ignorată și abandonată astăzi.
”Copilul etern” al teatrului românesc a jucat pe scena de la Botoșani: A fost o perioadă fericită din viața mea / Îmi plăceau oamenii care umpleau până la refuz sălile de spectacol GALERIE FOTO
I se spune actrița-veselie, actrița-poveste. Însă, mai presus de toate, este ”copilul etern” al teatrului românesc. În acest an împlinește 80 de ani de viață, un destin de excepție, o carieră dedicată artei, o călătorie de șase decenii care a cotit, o vreme, și către Botoșani.
Cum petrecea Paștile anticomunistul condamnat la moarte și executat de Securitate la Botoșani / De ce americanii nu au mai ajuns niciodată
Condamnat la moarte de comuniști, s-a predat singur la Securitate, pentru a-și proteja familia. Folosit ca agent dublu, i-a trădat pe comuniști și s-a alăturat iarăși Rezistenței din munți. Prins din nou, a fost condamnat fără proces și împușcat pe poligonul Penitenciarului Botoșani.
Fostul director de la Europa Liberă, mărturisiri despre ”Botoșanii copilăriei mele”: Ne lumina și ne sfințea doar poezia lui Eminescu – GALERIE FOTO
”Aici Mircea Carp, să auzim numai de bine!” Sunt cuvintele pe care părinții și bunicii noștri le-au ascultat ani la rând, cu urechea lipită de aparatul de radio, prin vocea celebră de la Vocea Americii sau Europa Liberă. Într-o vreme în care acest gest - ascultarea celor două posturi de radio - te putea duce în pușcăria comunistă...
Rana de pe obrazul Orașului Geniilor: Destinul dureros al casei care se prăbușește sub ochii noștri – GALERIE FOTO
În mijlocul orașului care a dat țării cel mai mare istoric și savant, o casă rezistă de mai bine de două secole, parcă anume spre a ne aminti că, acolo unde rădăcinile putrezesc, tulpina rămâne fără viață iar rodul se usucă și cade.  
”Pe cine invităm la video” - Mineriada și botoșănenii, secvența care a făcut carieră: Ne dăm foc la toate autobuzele, asta a fost înţelegerea - FOTO&VIDEO
Greva minerilor din Lupeni, care în urmă cu o săptămână s-au blocat în subteran, a declanșat un adevărat remember istoric, televiziunile naționale întrecându-se în a redifuza imaginile care au îngrozit lumea la mijlocul anului 1990.
Sondaj
Credeți că trebuie limitată la 30 km/h viteza pe șoseaua de la Lebăda?
Da
Nu
Nu știu / nu mă interesează
Declaraţia zilei
De Sfântul Nicolae copiii vor primi un pachețel simbolic cu dulciuri din partea mea. Le-am cumpărat biscuiți, bombonele, ciocolățică și o napolitană. De Crăciun vor primi un dar din partea Primăriei. Așa că, nu vom mai strâ ...
Curs valutar
acum 2 zile
EUR
Euro
4.9297 lei
USD
Dolarul SUA
4.6851 lei
CHF
Francul elveţian
5.0142 lei
GBP
Lira sterlină
5.7419 lei
JPY
100 de yeni japonezi
3.4938 lei
XAU
Gramul de aur
271.1673 lei
MDL
Leul Moldovenesc
0.2417 lei
HUF
100 de Florinţi Maghiari
1.2044 lei
AUD
Dolarul Australian
3.1935 lei
CAD
Dolarul Canadian
3.4860 lei
CZK
Coroana Cehească
0.2023 lei
DKK
Coroana Daneză
0.6629 lei
Vremea
astăzi
Botosani
-0.1 o C
Dorohoi
-0.3 o C
Bucecea
0.8 o C
Darabani
-1.0 o C
Saveni
-0.1 o C
Ştefăneşti
3.0 o C
Horoscop
astăzi
app traffic statistics
© Copyright 2009 - 2022 Botoşăneanul. Toate drepturile rezervate.